La blocul de garsoniere nu ai parte de vreun moment plictisitor. Basul vecinului de deasupra îmi ritmează fiecare apăsare de tastă cu precizia unui metronom. Dau din picioare, uneori cu adevărate mișcări acrobatice, pe ritmuri de Prodigy sau Avicii sau Pitbull. Nu facem discriminări!Când stau cu urechile ciulite mai ceva ca un câine de vânătoare, un scârțăit prelung întrerupe ritmicitatea ritualului nostru de aproape fiecare zi și noapte (vecinul e imprevizibil, iar alegerile muzicale eclectice). Urmează, cu bufnituri neregulate, căderea. Nu e nici o văgăună de iepure, e doar bătrâna ghenă care își înghite amarul, răbufnind din când în când (vara se întâmplă mai des) într-o feerie de parfumuri ce gâdilă nasul în cele mai nedrepte moduri.Dar atenția mi-e distrasă de o voce clară, pătrunzătoare. Vecina povestește, în octave și onomatopee nedeslușite, aventuri interminabile. Fum de țigară, arome amestecate de prăjit-ars sau ouă uitate prin tigaie…fiecare oră își are miresmele, miazmele și armoniile sale.